Mutare cheie înainte de alegeri! Iohannis blochează aducerea REZERVEI DE AUR în țară

Președintele Klaus Iohannis a trimis la reexaminare legea inițiată de fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea și de senatorul Șerban Nicolae care prevede repatrierea rezervei de aur depozitată în străinătate.

 

Legea „este de natură să afecteze atribuțiile legale ale BNR” și ar putea duce la creșterea costurilor de fianțare, se arată în cererea de reexaminare.

 

Vă prezentăm textul integral al cererii:

 

„Domnului Teodor Viorel Meleşcanu

Preşedintele Senatului

 

În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată,

formulez următoarea

 

CERERE DE REEXAMINARE

 

asupra

 

Legii pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României

 

Legea pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României elimină posibilitatea stabilirii şi menţinerii de rezerve în aur depozitat în străinătate şi instituie termenul în care Banca Naţională a României (BNR) trebuie să prezinte Parlamentului şi Guvernului raportul privind situaţia rezervelor internaţionale, în ipoteza diminuării acestora până la un nivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, precum şi cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de reducere.

 

Distinct de motivele de neconstituţionalitate ce au făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale – care, prin Decizia nr. 414 din data de 26 iunie 2019, a constatat că dispoziţiile Legii pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate – considerăm că soluţia legislativă preconizată prin articolul unic pct. 1 din legea supusă reexaminării este de natură să afecteze atribuţiile legale ale BNR şi să creeze premisele îndepărtării de la compatibilizarea legislaţiei BNR cu tratatele europene, cu Statutul Sistemului European de Bănci Centrale (SEBC) şi cu cel al Băncii Centrale Europene (BCE) şi să genereze dificultăţi în aplicare, motiv pentru care se impune a fi reanalizată de către Parlament.

 

Considerăm că soluţia legislativă preconizată nu ţine cont de actualul context intern şi internaţional, de rolul rezervelor internaţionale şi nici de consecinţele ce ar surveni în urma deciziei referitoare la depozitarea întregii rezerve de aur în ţară. În acest context semnalăm că iniţiatorii legii reexaminate nu au avut în vedere eliminarea posibilităţii stabilirii şi menţinerii de rezerve în aur depozitat în străinătate, ci doar limitarea cantităţii de aur depozitată în străinătate. Astfel, una dintre raţiunile stabilirii şi menţinerii rezervelor internaţionale (inclusiv cele alcătuite din aur) este aceea de a crea şi de a spori gradul de încredere într-o ţară şi de a permite negocierea unor costuri mai mici la împrumuturi sau alte tranzacţii internaţionale. Or, intervenţia legislativă supusă reexaminării ar putea avea drept consecinţă limitarea dreptului de a utiliza rezervele de aur în realizarea atribuţiilor legale ale BNR, ceea ce ar putea crea premisele creşterii costurilor de finanţare. Acest aspect ar putea interfera cu realizarea obiectivelor ce derivă din statutul BNR şi, implicit, cu independenţa băncii centrale. Subsecvent, consecinţa următoare ar putea fi afectarea credibilităţii cu privire la capacitatea Băncii Naţionale a României de a-şi îndeplini, pe termen mediu şi lung, obiectivul său fundamental de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor.

 

Repatrierea aurului sau păstrarea acestuia în depozite în străinătate reprezintă opţiuni strict legate de politica monetară – politică pe care, potrivit legii, doar banca centrală are atribuţia de a o implementa – iar decizia trebuie să derive din obiectivele BNR ce rezultă din statutul său, iar nu din intervenţii de ordin legislativ, nesusţinute de fundamente de ordin tehnic sau economic.

În plus, apreciem că modificarea intempestivă a unor instrumente prevăzute în statutul BNR sau a modului în care acestea funcţionează se poate constitui într-un precedent periculos pentru elaborarea şi implementarea politicii monetare şi, implicit, pentru funcţionarea BNR. Elaborarea şi implementarea politicii monetare reprezintă atribuţii exclusive ale BNR, iar o modificare a statutului băncii centrale trebuie să se facă prin consultări prealabile nu doar cu BNR, ci şi cu BCE şi să urmărească eficientizarea activităţii băncii centrale.

 

Din perspectiva afectării instrumentelor de care BNR dispune conform Legii de funcţionare, modificarea Statutului Băncii Naţionale a României prin norma de la articolul unic pct. 1 nu trebuie să se îndepărteze de la cadrul instituit prin Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene (TFUE), prin Statutul SEBC şi cel al BCE. În acest context menţionăm că art. 2 din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgariei şi a României şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, prevede: „De la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare şi actele adoptate de instituţii şi de Banca Centrală Europeană înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin aceste tratate şi prin prezentul act.”

Deşi România nu a adoptat încă moneda euro, proiectele de acte normative ar trebui să aibă deja în vedere şi să respecte cadrul legislativ al Uniunii Europene care se va aplica în România după adoptarea monedei euro. Prin asumarea obiectivului de adoptare a monedei euro, România trebuie să asigure convergenţa juridică a legislaţiei băncii centrale naţionale cu Statutul Sistemului European de Bănci Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Modificarea Statutului BNR fără o consultare prealabilă cu organismele monetare europene reprezintă o abordare opusă ideii de convergenţă nominală şi îndepărtează România de la perspectiva adoptării monedei unice europene, la care s-a angajat.

 

Deşi necalificată de instanţa constituţională ca un viciu de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, faţă de impactul măsurilor preconizate şi, în vederea respectării obligaţiilor României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, considerăm necesară consultarea BCE, dându-se astfel eficientă dispoziţiilor art. 127 alin. (4) şi art. 282 alin. (5) din TFUE şi Deciziei nr. 98/415/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare, care prevede: „autorităţile statelor membre consultă Banca Centrală Europeană în legătură cu orice proiect de reglementare care intră în sfera sa de competenţă în temeiul Tratatului şi, în special, în ceea ce priveşte: (…) băncile centrale naţionale”.

 

Din această perspectivă, considerăm că orice modificare a Statutului BNR fără o consultare prealabilă a tuturor organismelor monetare europene se poate constitui într-un precedent periculos pentru economia României şi de natură a afecta funcţionarea eficientă a BNR într-un cadru legislativ unitar la nivel european.

 

Dintr-o altă perspectivă, apreciem că eliminarea din conţinutul normativ al literei a) al art. 30 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 a posibilităţii depozitării în străinătate a unei părţi a rezervei internaţionale de aur corelativ cu lipsa oricărei reglementări care să asigure tranziţia între situaţia actuală şi cea urmărită de legiuitor generează incertitudine cu privire la modalitatea în care peste 60 de tone de aur pot ajunge, fizic, din locul actual de depozitare (în străinătate) în locul de depozitare din România.

 

Totodată, având în vedere particularitatea operaţiunilor de repatriere şi, ulterior, de depozitare a acestei cantităţi de aur, considerăm că este necesară o evaluare a costurilor imediate, dar şi a celor pe termen mediu şi lung, pentru a evita suportarea unor costuri nejustificat de mari (transport, pază, asigurare, etc.) raportat la beneficiul estimat al încetării plăţii costurilor de depozitare (aspect invocat explicit de iniţiatori în instrumentul de prezentare şi motivare a legii). În acest sens, apreciem că se impune consultarea BNR şi o analiză de impact detaliată, în acord cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, referitoare la evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări.

 

 

 

 

 

Categorie: